Ce frumos e cerul Tău.
Pământul îmbrăcat în ape,
Iar noaptea, luna cea bătrână,
În mare vine să se scalde.
Lacrimi din soare vin, apoi,
Cei efemeri, le numesc stele,
Nevinovații lumi cred,
Că pot visa mereu la ele.
Iar luminatorul mare,
L-ai pus pe cer,
l-ai numit soare,
Ce bucurie cântă lumii,
Ale Tale păsări călătoare.
Din lacrimile munților,
Adapi setea oamenilor,
Iar peste noi ai făcut nor,
Albastru cer nemuritor